Nothing is really forgotten

Posted in baby.... with tags , , , , , , , , , , , on June 15, 2017 by Blueshadow

mkm2

Keep moving, just keep moving don’t
stop to say goodbye, because then you
might stay and your
pre-written end won’t work.

I stick my hand out and let a snowflake
drop onto my finger, look at the white speck
and say don’t leave me,
but it melts and
lands onto the ground where
I can’t help but crush the fragile structure of your dreams.

My eyes are black sockets in a shadowed
face with a frame of wind-messed hair,
and I think I cannot be this
but the mirror won’t lie,right?
Break it, it lies.

Take a crisp white corner of your
unfinished fairytale and
write a message for me, send it though the
wind and pretend that I’ll catch it for you.

Depression

Posted in baby.... with tags , , , , , , , , , , on February 2, 2017 by Blueshadow

lobotomy_treatment_for_depression_by_nerium_oleandr-d67edub

A now welcomed friend

whom lingers outside my window

wanting to play.

A best friend

whom never lies

and exposes the naked truth.

A woman of high stature

whom follows me to my room

and causes the ink in my veins to pulsate.

A lover

whom has a voice laced with venom

and eyes to entrance.

An enemy

whom twists the world

and turns right into left, snow into dirt, and joy into fear.

A jester

whom has many cards

and waits to pin me down in one spot with a THWACK THWACK THWACK.

Important Things

Posted in baby.... with tags , , , , , , , , , , on July 16, 2016 by Blueshadow

tumblr_novelx3beo1sf6eqbo1_500

The most important things are the hardest to say. They are the things you get ashamed of, because words diminish them — words shrink things that seemed limitless when they were in your head to no more than living size when they’re brought out. But it’s more than that, isn’t it? The most important things lie too close to wherever your secret heart is buried, like landmarks to a treasure your enemies would love to steal away. And you may make revelations that cost you dearly only to have people look at you in a funny way, not understanding what you’ve said at all, or why you thought it was so important that you almost cried while you were saying it. That’s the worst, I think. When the secret stays locked within not for want of a teller but for want of an understanding ear.

Ode to Immortality

Posted in baby.... with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , on July 12, 2016 by Blueshadow

auschwitz_by_bandasphoto-d3aoahr

Passion will undo the best of us and lead only to tragedy. It’s ever thus for those who care so deeply.

Do you not yet comprehend the wicked secret of the immortal?
All age and die, save you.
All rot and fall to dust, save you.
Any child you bear becomes a crone and perishes before your eyes.
Any lover withers and shrinks into incontinence and bent, toothless senility.

While you…
only you…
never age.
Never tire.
Never fade.
Alone.

But after a time you’ll lose the desire for passion entirely… for connection with anyone. Like a muscle that atrophies from lack of use. And one day you’ll realize you’ve become like them. Beautiful and dead. You have become a perfect, unchanging portrait of yourself.

An eternity without passion? Without affection? Caring for nothing? Small price to pay for such immortal perfection, isn’t it?

Once…

Posted in baby.... with tags , , , , , , , , , , on July 10, 2016 by Blueshadow

 

tumblr_nfi9ukykpl1sjf2i0o1_500

Cause once this land was Heaven on Earth
Green hills were all you could see
But now it’s soot and steel and brick
So it looks more like hell to me
And each day brings more and more suffering
And each night is silence and fear
And I wake to the sound of your voice
But you’re not here
Why aren’t you here?

So now I lay me down to sleep
I pray the Lord my soul to keep
Please let me die before I wake
So the Lord my soul can take
Then maybe I’ll finally find you
‘Midst the beauty of paradise
And you’ll sing not of dying but living
Wouldn’t that be nice?

©Tom Kitt

Inca e acolo….

Posted in baby.... on August 14, 2014 by Blueshadow

tumblr_m9h7v75A731rt9p2mo1_500

“E o zi de iarna tare friguroasa…de ceva vreme ma obsedeaza absenta ei si pare atat de aberant totul si ma intreb de ce ma obsedeaza tocmai acum?Pana acum unde am fost cu sufletul si cu inima?Unde mi-a fost mintea in tot acest timp?Tind sa cred ca tot la ea,dar am incercat sa maschez tot cautand-o in fiecare femeie care mi-a trecut prin mana chiar si prin pat,desi nu am facut dragoste niciodata.Pare ca vorbesc din basme,nu?Ce e cel mai ciudat,e ca am cautat-o in fiecare chip de femeie pe care am cunoscut-o.Intr-o zi mi s-a parut ca am vazut-o pe strada,purta un palton lung si stramt,avea parul ca al ei…i-am pus mana pe umar si am fost tare dezamagit.Stii cum mi-a batut inima in acel moment?Aveam sperante,insa mi s-au spulberat cand am constatat ca nu e chipul ei.Inca stau si ma intreb de ce am incercat sa o inlocuiesc cand puteam sa o am chiar pe ea?Nu-mi explic,iar acum simt ca acesta este cel mai mare lucru regretabil vreodata…Tot acum am invatat ca toate persoanele sunt diferite si ca este imposibil sa mai gasesc o persoana ca ea,o femeie ca ea chiar.Atunci cand iubesti o femeie din tot sufletul,iti ramane in cap complet si incerci sa ii transpui figura in fiecare dintre urmatoarele care vor trece pe drumul vietii tale.Era foarte frumoasa si cred ca a ramas la fel.Am cunoscut-o cand era doar un copil si avea trasaturile fetei foarte fine,am incercat sa ii caut defecte,insa nu am gasit unele majore.Acum ma gandesc,daca atunci era atat de frumoasa,in momentul de fata,cand este o femeie in toata firea,oare cum e?Cred ca straluceste desi niciodata nu si-a dorit asta.Bineinteles,avea si micile sale defecte,dar am invatat sa o iubesc asa cum era ea,fara sa vreau sa schimb ceva anume la personalitatea ori aspectul sau fizic.Stii cum e,cand iubesti cu adevarat o persoana pana si defectele ti se par calitati.

In drumul spre cautarea fetitei de atunci pe care am iubit-o si o voi iubi la nesfarsit,am intalnit mai multe tipuri de femei.Am reusit sa fac intr-un fel sau altul si o clasificare a lor.

Pentru inceput,cand ne-am despartit,am cautat sa-mi inec amarul in ce imi era la indemana:tigari,bautura,uneori droguri…si femei!Atunci am cunoscut femeia care intruchipeaza dezinteresul,era lipsita de orice sentiment,lipsita de respectul de sine…buna doar pentru o noapte,dupa care ar fi trecut fara regrete la altul ca mine.Am cunoscut-o foarte bine,noptile mi le petreceam cu acest tip de femeie pana cand mi s-a facut scarba de mine pentru ca imi era scarba de ea.Era pur si simplu inumana,traia doar pentru placerile trupesti,lucru care ma dezgusta cel mai mult la o femeie.Dupa ce m-am decis sa merg in continuare cautand-o pe ea,am descoperit tipul de femeie interesata,si nu,nu de mine ci de banii mei.Femeia materialista cum ii spun unii.Desi avea toate calitatile sa fie asa cum era,egoista,in goana dupa bani,prin analogie,femeia pe care o cautam arata la fel de bine,poate chiar si mai bine,insa nu era lipsita de orice sentiment si nu m-ar fi lasat poate niciodata sa ii dau bani,nici macar cu imprumut.Intotdeauna s-a descurcat cum a putut mai bine,iar acest lucru m-a facut sa merg si mai departe,sa trec si peste asta.In continuare,am intalnit femeia pe care la sfarsit am numit-o “femeia trofeu”.Parea ca se apropie foarte tare de ceea ce incercam sa inlocuiesc,asa ca ma stabilisem cat de cat,aveam impresia ca m-am intors de unde am plecat si aveam impresia ca imi e bine.Ravneau toti la ea,era inalta,supla,un chip de papusica.Ii placeau cluburile la nebunie,nu avea limita de stat undeva,nu era stresata de nimic,se putea duce pe unde sufletul ii dorea.Insa intr-o zi,m-am simtit mai rau ca niciodata,am rugat-o sa vina sa imi aduca niste medicamente,eu nu ma puteam ridica din pat,dar si bineinteles,sa stea cu mine.Fara nicio remuscare,mi-a raspuns nu,drept justificare a gasit faptul ca ii pare rau ca m-am imbolnavit,dar sanatatea ei este la fel de importanta si nu poate risca sa se imbolnaveasca doar din mofturile mele.Am fost foarte deprimat in ziua aceea,nu am avut in cap decat momentele in care cea pe care incercam sa o inlocuiesc din toate puterile,statea langa mine chiar si daca o respingeam,nu ii pasa de germeni,gripa si alte prostii…imi facea ceai in fiecare dimineata,ma acoperea intotdeauna cat mai bine si ma tinea in brate cat mai strans,doar ca sa transpir.Un gand mi-a fulgerat prin minte si m-am gandit doar cat de fericit este cel care o are acum si care trece prin momente dificile.Este in stare sa te ingrijeasca exact ca o mama…Intr-un final,am renuntat.Da,am renuntat sa mai caut femei asemanatoare,ma saturasem,mi-am dat seama ca norocul nu iti surade cand vrei tu,iar cand ti-a surs,important e sa stii cum sa profiti de el.Eu nu am stiut,si asa am pierdut-o pe femeia specie,intotdeauna delicata si atenta la gesturi si simturi.Femeia care nu s-a sfiit niciodata sa imi impacheteze hainele si sa mi le puna in dulap,femeia care facea patul in fiecare dimineata,cea care stie sa iubeasca neconditionat.Daca eu nu o mai pot gasi,imi doresc doar,cel care o incalzeste noaptea sa nu faca aceleasi greseli ca ale mele.Sa nu renunte la ceva ce altii si-ar dori cu ardoare,la ceva ce se obtine trudind,iar acel ceva e doar un suflet de femeie pe care daca il iubesti macar pe jumatate cat e el in stare sa iubeasca,iti va da mai mult decat ceri…”

-Eu tot nu inteleg de ce ai renuntat la ea daca pentru tine era perfecta…

-Simteam ca imi trebuie altceva,simteam ca ritmul trebuie schimbat.Insa am realizat ca am plecat ca sa am unde sa ma intorc,ea inca era acolo,dar nu mai era pentru mine…

Cândva….

Posted in baby.... on June 24, 2014 by Blueshadow

 

 

10430855_513137785481314_3681960597862834438_n

Există, din când în când, pentru fiecare dintre noi, un moment ca nici unul altul.
Te uiți la omul de lângă tine. Îl auzi vorbind. Îl vezi mișcându-se.
Îți explică o banalitate. Râde. Sau e supărat.

Poate să fie un prieten apropiat, un coleg, o rudă, partenerul tău sau pur și simplu un om drag.
Și te lovește. Te uiți la omul de lângă tine și îți dai seama că vrei să îți fie aproape toată viața. Întreaga ta viață. Într-un fel sau altul, vrei să fie acolo. Toaaaaată viața.

Celălalt își vede liniștit de treabă, complet neștiutor în ceea ce privește amploarea momentului ce tocmai a avut loc.
Se joacă liniștit cu sosul de la spaghete, scrie ceva concentrat pe o foaie, povestește cu altcineva, termină de zis un banc care nici măcar nu e așa de haios sau te ascultă cuminte în timp ce vorbești.

Există din când în când un moment.
Se întâmplă rar, cu puțini oameni și adesea nici măcar noi nu suntem conștienți de apariția lui.
Este acea fracțiune de secundă în care mintea ta ia decizia definitivă să elibereze un sertar în care persoana din fața ta să își poată depozita o bucățică din ea. Pentru o vreme. Pentru o viață. Și atunci când reușești să prinzi acest moment, să devii perfect conștient de acea fracțiune de secundă care se petrece, ai parte, de departe, de cel mai frumos și curat moment care poate exista între doi oameni.

Există din când în când un moment.
Să-i spunem momentul fluture.
Durează puțin, dar cuprinde în el o viață întreagă.

%d bloggers like this: